În cadrul conferinței „Codul Insolvenței”, Valentin Drăgoi, Managing Partner DT Lawyers, a pus sub lupă eficiența garanțiilor utilizate în prezent în agricultura românească. Mesajul central a fost unul tranșant: protecția creditorilor (distribuitori de inputuri sau bănci) nu începe odată cu deschiderea procedurii de insolvență, ci este determinată de modul în care a fost construit contractul inițial.

Rezerva proprietății: Un mecanism de control subestimat

Una dintre cele mai mari erori în practică este subestimarea clauzei de vânzare cu rezerva proprietății până la plata integrală a prețului. În timp ce ipotecile clasice pot deveni ineficiente, acest mecanism „paralizează” dreptul de proprietate în mâinile vânzătorului, indisponibilizând bunul pentru orice tentativă de ipotecare sau revânzare de către debitor.

Spre deosebire de ipoteca pe stocuri — pe care Valentin Drăgoi o descrie drept o „non-garanție” din cauza volatilității ridicate a mărfii care se reduce adesea la zero în momentul insolvenței — păstrarea proprietății oferă o siguranță reală, eliminând riscul ca semințele sau inputurile vândute să dispară în fluxul operațional fără a fi achitate.

Vulnerabilitatea garanțiilor pe culturi

Un alt punct critic analizat a fost garanția asupra culturilor. Deși este un instrument frecvent, acesta este adesea aplicat incomplet. Mulți creditori se mulțumesc cu o mențiune generală privind „culturile prezente și viitoare”, uitând să reînnoiască aceste garanții an de an.

Pentru ca o astfel de garanție să fie cu adevărat opozabilă terților și ușor de executat, ea trebuie actualizată anual și înscrisă explicit în arhiva electronică. Fără o descriere precisă și o reînnoire constantă, creditorul rămâne cu o garanție asupra unei „universalități de bunuri” extrem de greu de valorificat în instanță.

Soluții strategice pentru protejarea masei credale

Concluzia intervenției lui Valentin Drăgoi a vizat necesitatea unor soluții care să depășească interpretările rigide ale legii. Pe lângă intervențiile legislative necesare (cum ar fi returnarea în patrimoniu a contractelor de arendă încheiate în perioade suspecte), acesta a subliniat importanța inventarierii fondului de comerț și a dreptului de exploatare.

În viziunea DT Lawyers, recuperarea creanțelor trebuie să treacă de la o abordare reactivă la una strategică, unde dreptul de posesie și exploatare este securizat prin contract, asigurând astfel lichiditatea chiar și în fața celor mai severe dificultăți financiare ale debitorilor.

Sursa: Acest articol a fost preluat din publicația Ziarul Bursa. Citiți articolul complet pe Bursa.ro